Tezaurul „Cloșca cu puii de aur”

Tezaurul „Cloșca cu puii de aur”

 

Numit „Cloșca cu puii de aur”datorită fibulelor în formă de pasăre, până la găsirea mormântului lui Tutankhamon, acesta a fost cel mai important tezaur al lumii, ajungând, la începutul secolului al XX-lea, prin cele mai faimoase muzee europene. A putut fi admirat în 1867 la Expoziţia Universală de la Paris, 1868, la Muzeul “Senth Kensingthon” din Londra, iar în 1872, la Expoziţia Internaţională de la Viena. Zilnic, nenumărați turiști stăteau la cozi lungi, așteptând să le vină rândul să vadă de aproape tezaurul sosit din Ţara Românească, iar presa vremii relata despre frumuseţea, importanța, misterul şi poveştile din jurul comorii.

Punctul de plecare al descoperirii Tezaurului, ar fi angajarea de către antreprenorul albanez Anastase Tarba Verusi, zis Arnăutul, a doi pietrari, Ion Lemnaru şi Stan Avram, socru şi ginere, să extragă piatra de la poalele masivului Istriţa, pentru a o folosi la ridicarea zidului Episcopiei Buzăului.  În aceeaşi perioadă, albanezului i-a fost încredinţată construirea podului de la Câlnău, care fusese rupt de o viitură, astfel că a mărit volumul extracţiei de piatră. În urma ridicării unor blocuri de calcar, pietrarii au descoperit piesele tezaurului, într-o scobitură. Le-au transportat în podurile caselor, iar după câteva luni au decis să le vândă chiar angajatorului, Anastase Verusi, pentru echivalentul în bani al unei perechi de boi. Speriat de mărimea obiectelor de aur, Verusi a tăiat cu toporul în patru tava de aproape 8 kilograme de aur masiv şi a încercat să obţină bani din vânzarea acestora. Ulterior, acesta a început să fie şantajat de un arendaş al moşiei Pietroasele, pe nume Gheorghe Frunză Verde. I-a cerut o parte din comoară, i s-a dat, dar nu a fost mulţumit cu cât a primit, aşa că, până la urmă, s-a dus la Episcopia Buzăului şi l-a turnat pe Verusi autorităţilor. Și așa a început povestea „blestemelor” „Cloștii”...

Legenda descoperirii „Cloștii“

Legenda descoperirii „Cloștii“, transmisă din bătrâni, a aflat-o și moş Ion Moacă, tatăl pietrarului care are muzeul de sculpturi în piatră deschis la el acasă – Muzeul lu Gogu lu Moacă - : „La 400 de metri de la mine, sus, în deal, este punctul Cloşca cu Puii. Stan Avram şi Ion Lemnaru, pietrari ca şi mine, au săpat o carieră şi, în timpul când a dat de piatră, acolo s-a desfăcut o încăpere, de fier. Au deschis clapa de la acea gheretă mică care era acolo, blestemată, şi a ieşit o formă de om. Necuratul era. Le-a spus pietrarilor să-i dea un suflet şi pe timpurile alea ei au numit un lucrător care s-a urnit în pământ, fiindcă a fost blestemat, şi abia după aia au găsit tezaurul”.

De la descoperirea lui până în 1971, când a fost adus la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, „Cloșca” a trecut prin numeroase peripeții în care au fost atrase multe persoane și instituții, aceste peripeții incluzând morți suspecte, vieți ruinate, jafuri și incendii, „blestemul Tezaurului” aducând oarecum cu „blestemul faraonului Tutankamon”. De exemplu, pe lângă faptul că au murit descoperitorii și multe alte persoane care „au avut de-a face” cu „Cloșca” sau că s-a sinucis cercetătorul Al.Odobescu, timp de șase luni cât aceasta a fost expusă la Luvru, s-au înregistrat 30 de incendii în jurul aripii muzeului în care se afla. Astfel, după ce Tezaurul a fost luat din Paris, academicianul francez Edmond Pottier, şeful secţiei de Conservare a Muzeului Luvru, răsufla uşurat: "Am scăpat, Doamne, de piaza cea rea!". Până şi podul care trebuia reparat cu banii cheltuiţi de antreprenorul albanez Verusi s-a prăbuşit cu totul în 1841. Mai multe aflăm de la profesorul Marcel Ciucă, în lucrarea "Tezaurul de la Pietroasa".

În prezent, o copie a tezaurului se poate admira la Muzeul Judeţean de Istorie Buzău, iar o alta la Staţiunea vinicolă Pietroasele.

Locul descoperirii Tezaurului „Cloșca cu puii de aur”

Monumentul tezaurului "Closca cu puii de aur"; Turisti din Sibiu, Vadu Soresti (Com. Zarnesti, Jud. Buzau) si Limassol (Cipru)

 

Odobescu

       După cum ne întâmpină textul scris pe monumentul ridicat aproximativ în locul descoperirii tezaurului, aflăm că acesta a fost descoperit în anul 1837, de către pietrarii Ion Lemnaru și Stan Avram. Apoi, ni se mai spune că „Tezaurul este compus din 22 de piese și cântărește 19kg. Precizăm că „ aproximativ ” în acest loc s-a descoperit tezaurul, pentru că niciodată nu s-a știut locul exact. În timpul anchetei făcute de Banul Mihalache Ghica, Ministrul Treburilor Dinăuntru în 1838, când s-a aflat de descoperirea Tezarului, pietrarii au fost de acord să arate locul ; ei locuiau la 1km mai sus, în satul care se vede de la Gruiu Dării și, cum veneau de la ei de-acasă pe drum, la cca 150m de monumentul ridicat pentru Cloșca cu puii de aur, în urmă, era un ulm. Când ajungeau în dreptul ulmului, nu mai puteau rosti niciun cuvânt, mergeau automat, ca roboții ; glasul le revenea la pietrele aflate mai în jos de locul în care s-a construit monumentul. Degeaba au fost chiar bătuți, între acel ulm și pietrele aflate puțin mai jos de locul unde se presupune a fi fost descoperit tezaurul, ei amuțeau. Când erau lângă ulm, ziceau că „acolo, în față”, a fost descoperită „Cloșca”, iar când erau în dreptul pietrelor spuneau că „acolo, în spate”... Așadar, locul nu a putut fi stabilit cu exactitate și s-a decis ca monumentul să fie construit la jumătatea distanței dintre cele două puncte – între ulm și pietre, în locul acesta descoperindu-se și câteva hârburi de oale groase, a precizat Odobescu.

Din descrierea lui Stan Avram şi Ion Lemnaru, nu rezultă că aceste obiecte ar fi fost împreună cu „Cloșca”, dar nu e exclus unde a fost îngropat tezaurul să fi fost și alte obiecte. Din păcate, locul a fost stabilit cu aproximație, nu putem spune că aici a fost groapa în care s-a aflat Tezaurul.

Mai multe legende le aflați la fața locului, una dintre ele este despre legătura prinţesei egiptene Khnumet, fiică a faraonului Amenemhet al II-lea (1914-1876 i.Hr.) care avea un logodnic în Carpaţi şi de la care a primit în dar mai multe bijuterii din aur, bijuterii foarte asemănătoare cu coșulețele Tezaurului de la Pietroasele. Astfel, e posibil ca prințesa Khnumet să aibă bijuterii din zona carpatică.

Panorama de lângă „Cloșca cu puii de aur”

Valea formată de Pârâul Urgoaia

La vest de monumentul ridicat pentru Tezaur, ni se deschide o vale mare formată de Pârâul Urgoaia. Pe această vale s-a descoperit și o așezare geto-dacică de secol III î.Hr, suprapusă de una de secol IV d.Hr.

În sus de "Cloşca"

În sus de „Cloșcă”, pe Coasta Rusului, sunt o așezare hallstattiană și una din Epoca Bronzului. De la această coastă unde începe al doilea rând de pădure, pe un platou de cca 100-150m care se numeşte În Dogaru??, e cimitir de Epoca Bronzului : 61 de morminte.

Panorama din sus de "Closca"

Panorama din jos de Closca; Turisti din Sibiu,  Vadu Soresti (Com.Zarnesti, Jud. Buzau) si Limassol (Cipru)

La marginea pădurii, pe drumul de la marginea platoului află, o așezare din Epoca Romană peste o așezare din Epoca Bronzului.

La dreapta de Drumul Pădurii erau Șapte Frați, șapte fagi crescuți dintr-o tulpină ; lângă el s-a descoperit o așezare de secol IV. 

Alte surse:
http://adevarul.ro/locale/buzau/tezaurul-pietroasa-comoara-i-a-pedepsit-cei-descoperit-o-zbuciumul-misterioasei-mosteniri--ne-au-lasat-o-dacii-1_5501ce2b448e03c0fd7eb967/index.html