Povestea Scolii Vadu Soresti

Bine ai venit in lumea educatiei dintr-un sat romanesc ! :-)

Despre Scoala Vadu Soresti ti-am pomenit pe pagina unde am descris Proiectul “DE LA ZERO”, cand am precizat ca o parte din fondurile obtinute ar fi dedicata renovarii cladirii acestei institutii...parasite.

« Procesul parasirii » a inceput in 2008, cand a trebuit ca elevii sa frecventeze scoala din Zarnesti, asteptand reabilitarea cladirii, Scoala Primara din Pruneni fiind mutata in…Vadu Soresti.

Din 2010 insa, Scoala Vadu Soresti si-a pierdut personalitatea juridica. De aceea, copiii de aici (dupa ultimele date disponibile, in numar de 132) invata in Zarnesti, deci tot in cadrul aceleiasi comune, dar nu asa aproape de casa cum au facut-o cei de dinaintea lor.

Printre membrii Taberei de Chineza ne numaram si unii care am facut naveta inca din clasele primare si timpul necesar deplasarii la o scoala aflata departe de casa, crede-ne, e o pierdere. Fie ca acel copil ar folosi timpul pentru studiu, fie ca l-ar folosi pentru joaca, timpul petrecut in autobuz in drum spre scoala, e ceva de nerecuperat. Poate chiar tu insuti/insati o stii.

Pe internet am gasit imagini sugestive cu aceasta scoala. Nu arata asa rau, de aceea nu ni se pare imposibil sa o renovam sau, mai bine zis, sa continuam renovarea.

       Pe langa variantele pe care le-am avea privind punerea in valoare a cladirii scolii, exista si variantele in care aceasta constructie are putea pune in valoare satul Vadu Soresti :-)

       Stim ca suna ciudat aceasta afirmatie, de aceea ne folosim de informatiile scrise de domnul profesor Constantin Baciu si iti vei da seama care sunt sursa si motivul formularii ei.

       Desi este la sat, scoala are o vechime de 115 ani ca si constructie. Dar ca institutie, este mentionata in scrieri inca din 1845, acum 170 de ani , in localul respectiv al scolii invatand 15 elevi ! Tot atunci, in Scoala Clociti, actuala Pruneni (pozele cu Padurea Nania sunt, de fapt, poze cu imagini din Pruneni) invatau 9 elevi. Si, daca ne ducem si mai mult in timp in urma, din scrieri aflam ca in 1838, cu 177 de ani inainte, deja incepusera preocuparile pentru punerea pe picioare a invatamantului in aceasta zona, in data de 28 aprilie a aceluiasi an, strangandu-se invatatori candidati din satele Zarnesti, Clociti (azi Pruneni), Ghizdita si Vadu Soresti.

       Scolile s-au inchis in timpul Revolutiei din 1848, multe cadre didactice participand la acele evenimente, printre acestea pomenindu-se numele lui Radu Poescu, dascal in Vadu Soresti si Clociti.

       In 1865, dupa ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza (domn al Moldovei si Tarii Romanesti intre 24 ianuarie 1859 – 23 februarie 1866) a adoptat « Legea instructiunii publice », prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu, apare in documente Scoala Primara din Vadu Soresti, un local mic si necorespunzator. Ca o scurta paranteza, din 1948 invatamantul general si obligatoriu a fost de 7 ani, iar din 1963, de 8 ani. Din 1877 pana in 1912, a functionat ca invatator domnul Ilie Poescu, originar din jud. Prahova (aflat in vestul jud. Buzau). Dupa ce s-a casatorit in Vadu Soresti, dumnealui a infiintat aceasta scoala pe terenul actualei institutii de invatamant, dar intr-o casa veche.

       Si acum ajungem in 1900, cand vechea scoala a fost demolata si s-a construit una noua, punandu-se in aplicare planul ministrului Instructiunii Publice de atunci, Spiru Haret, acela de a construi scoli in toate satele romanesti « pentru emanciparea culturala a taranilor si scoaterea lor din ignoranta ».

       Printre numele de dascali din perioada 1920-1968, apare si doamna Rebeca Dobrescu, deci datele despre Scoala Vadu Soresti ne arata ca inca de atunci (dar probabil exista date ca s-a intamplat chiar mai devreme), invatamantul la sat nu a facut diferentieri intre sexe, si fetele de la tara fiind incurajate sa studieze.

       Unii dascali de atunci – Matei Dobrescu, Alecu Ionitǎ Nestorescu, Irina şi Pavel Munteanu, Ion si Aurelia Stefan au fost înmormântaţi în cimitirul Vadu Soreşti, langa biserica a carei poveste ti-o vom povesti pe alta pagina a blogului. :-)

       Pe alti invatatori si profesori, majoritatea fosti elevi ai Scolii Vadu Soresti, unii pensionati dupa 1968, altii inca in activitate, ii vei putea cunoaste venind in sat, fie pentru cursurile de chineza, fie ca vizitator, fie ca turist. :-)

       Conform datelor de care dispunem (doar pana in 1988), « fiii satului Vadu Soresti » au devenit: ingineri (13), medici (70), profesori (17), economisti ( 3), invatatori (12), ofiteri (7), preoti (2), alte profesii (12).

Fireste, pana in 2015, numarul celor care s-au realizat profesional este mult mai mare. De aceea, citind « Povestea Scolii Vadu Soresti », prezentata doar pe scurt, va fi foarte interesant ori poate chiar folositor – pentru redactarea unei lucrari, de exemplu – sa afli alte detalii, intamplari si povestiri legate de aceasta institutie de invatamant in special si de un sat romanesc in general. Iar toate acestea, direct de la sursa, de la cadrele didactice din localitate. :-)

Si invatamantul prescolar s-a bucurat de atentia oficialitatilor, astfel ca, in 1963, cand invatamantul de 8 ani a devenit obligatoriu, a fost infiintata Gradinita de Copii, in prezent fiind numita « Gradinita cu Program Normal Vadu Soresti », pe care, conform ultimelor date, o frecventeaza 30 de copii.

Tot in 1963, s-au construit dependinte pentru laboratoare scolare, s-au adus mobilier nou si materiale didactice si a fost infiintata biblioteca scolara a satului, despre care nu stim de ce, cand, cum, unde « s-a volatilizat ». Aflam la fata locului.

Nelipsit a fost si Caminul Cultural, unde se organizau spectacole si festivitati, elevii Scolii Vadu Soresti fiind ei insisi actorii si cantaretii de pe scena acestuia. Tot aici era si cinematograful satului, localnicii « facand cunostinta », de cateva decenii, si cu cea de-a saptea arta - filmul.

In aceeasi cladire puteai asista la nunti si alte obiceiuri traditionale romanesti, valori din vremea dacilor, pastrate si azi. Asadar, fara a intra pe « teritoriul paranormalului », puteai calatori in timp :-)

Din informatiile pe care le avem, « masinile timpului » amintite mai sus se pot gasi in prezent in cladirea gradinitei, la ele nu numai ca nu s-a renuntat, ba chiar stau si te asteapta sa le cunosti. :-)

Despre ce a mai ramas din Caminul Cultural, construit langa scoala, iti putem spune ca este o cladire renovata si chiar frumoasa in exterior, dar inchisa si parasita in urma unui incendiu.

O zi frumoasa !

Echipa « Tabara de Chineza »